la ceas târziu

uneori îmi găsesc greu somnul, mai ales când sunt singură. chiar şi când e una bucată de bec aprins mă mai apucă fricile, obsesiile şi coşmarurile cu ochii deschişi. amintiri şi fobii de care ziua uit şi se întorc noaptea. am în umăr o durere înţepătoare, de la geantă purtată alaltăieri cred. am deschis din nou calculatorul, conştientă fiind că totuşi, mâine chiar trebuie să mă trezesc dimineaţă. o fi de la cola, o fi de la durere, de la faptul că nu e cu mine sau că m-am trezit azi abia la prânz. dar se lasă aşteptat, somnul. şi nu am reuşit să adorm nici măcar cu tertipurile care merg de obicei.

am prea mult fum în cameră şi prea multă amărăciune în unele gânduri. e ca una din zilele alea la mare, sub cerul puternic innorat. când nici măcar nu mai asculţi pescăruşii. sau valurile. şi totuşi sunt mai fericită ca oricând. am toata motivele, momentan însă nu şi contextul. mai vedem la noapte.