despre haine şi alţi demoni

nu am fost niciodată obsedată de haine. ba dimpotrivă, eram tot timpul împotriva noţiunilor de modă, tendinţe şi stil trendy. in liceu am fost fata cu jambierele colorate, apoi fata în tricouri negre, largi, lungi şi cu monştri pe ele. de la Immortal până la Kurt Cobain, pentru care făcusem o mini-obsesie, cam în perioada în care am citit majoritatea cărţilor lui Cioran. înţelegeţi. îmi ziceam atunci că aşa o să rămân toată viaţa, în tricourile mele negre şi în blugii jupuiţi.

între timp s-au mai schimbat lucrurile. după cinci ani, adică în momentul de faţă, port o rochie înflorată, hippie-orientală şi mai nou îmi place să mă plimb prin magazine. mai ales prin cele franţuze. de când sunt aici am prins două sesiuni de reduceri, dar spre deosebire de reducerile din România unde se soldează de obicei hainele care nu trec, iar cele mai faine sunt reduse cu vreo 5-10 lei, aici lucrurile nu stau deloc aşa. este redusă atât colecţia de pe sezonul respectiv ( în cazul reducerilor care tocmai s-au terminat, cea de vară, cu rochiţe, sandale, etc), cât şi cea de iarnă -primăvară din sezonul anterior. iar hainele sunt la preţuri mici şi sunt mirobolante. pe principiul îmi fac iarna car şi vara sanie, mi-am luat mai multe chestii de toamnă – iarnă, reduse de la 30-40 de euro la 8-10 euro. aşa da chilipir. oferte de genul se găsesc în magazine ca Etam, H&M, Pimkie, Cache-Cache. am mai găsit un magazin drăguţ cu haine specifice altor culturi, gen Japonia, India, Thailanda, ţările arabe. în schimb, second-uri nu prea sunt, există unele unde se vând produse de firmă gen Chanel, Dior şi există unele ca la noi, dar nu merită să îţi dai banii, sunt piese normale la fel de scumpe ca cele de la reduceri, doar că uzate. merită doar în cazul genţilor sau bijuteriilor ( am văzut un inel cu camee superb, la 15 euro, mi-a rămas gândul la el, dar am degetele ocupate:D).

Preferatul meu rămâne Etam pentru că oferă şi calitate, în comparaţie cu H&M de exemplu. În Cluj nu am intrat niciodată la Etam, cred că este doar partea de lenjerie, dar cu siguranţă o să aflu când mă întorc.

Fostele mele tricouri negre, unele încă în stare foarte bună ( unul cu Led Zeppelin şi unul cu Cobain, din Germania, care a costat vreo 20 de euro acum 4 ani şi pe care îl adoram) sunt dispusă să le donez cuiva care le-ar purta cu drag si pasiune. mi-e greu să le văd zăcând în dulap, ar trebui să îşi continue drumul prin furia concertelor…chiar dacă m-am lăsat de meserie, rock will always go on, şi clar nu în stilul Celine Dion. Vreun doritor?